Adenomul de prostata este cea mai frecventa tumora benigna si afecteaza aproximativ 70% dintre barbatii de peste 60 de ani. Evolutia sa este lenta si se produce de-a lungul a ani de zile. Daca pentru unii barbati simptomele sunt foarte usoare, in cazul altora se poate ajunge la complicatii majore, care le vor afecta atat starea generala de sanatate, cat si calitatea vietii sexuale.

Prostata este o glanda ce apartine sistemului genital masculin. Are forma unei castane cu diametrul de 4/2/3 cm si o greutate de aproximativ 25 de grame. Aflata sub vezica urinara, ea inconjoara partea superioara a uretrei, ceea ce explica simptomele generate de inflamatia acesteia.

 

Ce este adenomul de prostata?

Adenomul de prostata sau hipertrofia prostatica se manifesta prin aparitia unei tumori benigne (necanceroase) in interiorul prostatei care determina cresterea volumului acesteia.
Datorita pozitionarii prostatei in jurul uretrei, in timp va incepe sa o comprime, aducand modificari in actul mictional. Practic, urinarea va fi mai dificila. Pentru a putea elimina urina din vezica, muschii vezicii si cei abdominali se vor contracta si mai mult. Din cauza acestui efort suplimentar peretii vezicii se ingroseaza si au un aspect neregulat. Ulterior, vor aparea si alte probleme precum infectia urinara, litiaza urinara (nisip), hematuria (sange in urina), incontinenta urinara, retentia completa de urina sau insuficienta renala.

 

Cauze si factori de risc

Desi nu sunt cunoscute cu exactitate cauzele adenomului de prostata, in majoritatea cazurilor medicii vorbesc despre un dezechilibru hormonal specific imbatranirii. Considerat o afectiune normala dupa 50 de ani, adenomul de prostata poate fi generat de scaderea nivelului de testosteron. Secretia acestui hormon, in special cea de dihidrotestosteron, incepe sa scada odata cu inaintarea in varsta. Acelasi dihidrotestosteron cauzeaza si subtierea parului sau aparitia cheliei (alopecia).

Pe langa varsta, alti factori de risc sunt considerati consumul de alcool, fumatul, hipertensiunea arteriala, obezitatea si diabetul zaharat. De asemenea, consumul de medicamente antidepresive, simpatico-mimetice si antihistaminice (antialergice) pot favoriza aparitia adenomului de prostata.

 

Simptome si diagnostic

Simptomele afectiunii de adenom de prostata difera in functie de fazele de evolutie ale bolii.

In prima etapa, numita faza de prostatism, musculatura vezicii urinare s-a hipertrofiat (dezvoltare excesiva) datorita efortului de a elimina urina. Ca urmare, barbatul se confrunta cu urinari frecvente in timpul noptii si cu scaderea jetului urinar.

In a doua etapa, denumita faza de retentie incompleta fara distensie vezicala, se produce o atrofiere a musculaturii vezicale si aparitia reziduului vezical. Reziduul vezical reprezinta cantitatea de urina care ramane in vezica dupa actul mictional (de urinare).
Pacientul va prezenta urinari frecvente in timpul zilei si urinarea cu dificultate (disurie).

In cea de-a treia faza, numita si de retentie incompleta cu distensie vezicala, reziduul vezical creste (peste 300 ml) si atrage dupa sine cresterea in volum a vezicii. Babatul se confrunta cu simptome precum: disurie accentuata, urinari frecvente nocturne si diurne si incontinenta urinara.
Mai mult, existenta reziduului vezical atrage dupa sine o serie de complicatii, precum infectii urinare, hematuria, litiaza vezicala, adenomita (infectia adenomului), pielonefrita acuta sau cronica.

Diagnosticul este pus de catre medicul urolog in urma efectuarii a trei investigatii: ecografia endorectala sau abdominala suprapubiana, tuseul rectal si determinarea PSA (antigen specific prostatic).
In cazul ecografiei, aceasta poate fi cea abdominala, clasica sau cea endorectala, caz in care in rect se va introduce sonda rectala pentru examinarea prostatei.
Tuseul rectal presupune palparea prostatei prin peretele anterior al rectului. Medicul va purta bineinteles o manusa chirugicala, lubrefiata in prealabil.
Testul PSA este relevant pentru ca indica nivelul nivelul antigenului prostatic specific, o proteina sintetizata de prostata. O crestere a nivelului acesteia in sange poate indica prezenta cancerului de prostata.

 

Tratament pentru adenomul de prostata

Tratamentul pentru adenom de prostata poate merge de la o simpla monitorizare pana la tratament medicamentos si chiar chirurgical.
Ca si in cazul majoritatii afectiunilor de prostata, monitorizarea are o importanta esentiala. In stadiile incipiente ale adenomului se efectueaza un examen urologic anual. Daca se impune, insa, se va trece la un tratament medicamentos cu alfablocante, inhibitori de 5 alfa-reductaza, antimuscarinice si chiar fitoterapie.

Cand acest tip de tratament nu isi mai dovedeste eficienta, se poate apela la chirurgia deschisa (clasica) sau la cea endoscopica. In cadrul acestor proceduri se va indeparta tumoarea, urmand ca apoi sa se efectueze o biopsie a tesutului excizat, in vederea confirmarii naturii benigne (necanceroase) a tumorii.

 

Vizita la urolog
Data fiind complexitatea adenomului de prostata, dar si simptomele sale, este foarte important sa va prezentati la un medic specialist urolog.
Recomandat este de asemenea, mai ales dupa varsta de 50 de ani, si chiar in absenta oricaror simptome sa fiti in evidenta unui medic urolog care sa va monitorizeze. Acest lucru este esential nu doar pentru adenomului de prostata, ci si pentru depistarea precoce a cancerului de prostata.

Nu uitati ca inclusiv disfunctiile erectile sunt in stransa legatura cu afectiunile de prostata. O vizita la medic va poate lamuri in aceasta privinta.

Mai mult, odata depistata o afectiune de prostata trebuie sa consultati medicul urolog si cu privire la administrarea unor medicamente sau suplimente alimentare pentru potenta. Acestea pot interactiona cu tratamentul pentru prostata.

De exemplu, tratamentul pentru adenomul de prostata poate include si alfablocante. Pacientii trebuie sa fie foarte precauti la asocierea acestora cu alte medicamente. In cazul cunoscutei Viagra, nu trebuie sa ia doze de mai mari de 25 mg la un interval mai mic de 4 ore de la administrarea alfablocantului din cauza riscului mare de scadere a tensiunii arteriale la valori la care pacientul isi poate pierde cunostinta.